Fonduri Eurone(le) cui s-o mai încumeta ..

     Ai în jur de 40 ani, studii, deții teren în zona rurală sau posibilitatea de a arenda? Felicitări – poți fi beneficiarul unei sume de bani, nerambursabile, pentru a-ți întemeia o ferma – de animale, albinuțe, legume sau ce-ți place domniei tale să faci, legat, evident de pământul pentru care s-au jertfit străbunii noștri!  Am uitat să-ți spun : ia-ți orice gând de la această sumă, care momentan s-a ridicat la 70.000 EUR, dacă ești cinstit, dacă ai chef de muncă și dacă nu cunoști și nu aplici regulile „măriei sale” - ȘPAGA!

  Acum doi ani mă apuc plină de entuziasm să depun documentația pentru a accesa vestitele fonduri Europene pe agricultură, în special pentru măsura 112 – Istalarea Tânărului fermier, iar mai apoi pentru dezvoltarea fermei!

    Discuția cu un ispector, angajat al instituției APDRP – adică cea care face evaluarile și decide beneficiarii, parea să facă acest lucru destul de ușor și normal! Ei aș!

     Începând de la discrepanțe aberante ale regulilor – cum ar fi faptul ca în primul an – anul 0, trebuie sa începi singur investiția care este destul de consistentă – pentru a te încadra și a ajunge la valoarea UDE-urilor, până la faptul că pot schimba regulile chiar în timpul jocului – adică în timpul sesiunii de depunere, sau  până la faptul că nu poți să depui dacă ești deja fermier de mai bine de un an, la faptul că la evaluare - trebuie să știi tot ce inginerul agronom venit în inspecție a învățat în liceu, plus facultate plus ani de practică, deși normele te obligă doar la un curs de o lună! Ai veterinarul sau agronomul propriu, plătit de tine, cu doctorat și practică eventul în Anglia .. și ce? El nu poate deschide gura, pentru că i-ar da peste nas evaluatorului, fapt care normal – te va costa – el e Dumnezeul Fondurilor Europene și nu „vrea mușchii lui” ca tu să iei banii și să-ți aduci aportul la dezvolatarea agriculturii românești, astfel încât pe piețele noastre să găsim vestitele și râvnitele legume românești, lapte proaspăt nedegresat, ouă de la găini nestresate .. sau adevarata miere de albinuțe, în loc de zahăr topit!

      Asta în cazul în care nu aplici „normalitatea” șpăgii – dai șpagă – ce se ridică la peste 50% din suma cerută, eventual chiar înaintea aprobării proiectului, și atunci ..  adio griji – nu mai vin în teren, decât eventul pentru a semna deplasarea și a bea un pahar de vin, nu mai trebuie să te deplasezi până la instituție pentru eventuale explicații în legătură cu proiectul sau situația din teren și nici directorul nu mai vrea să te vadă, cum s-a întâmplat în cazul meu și mi s-a spus răspicat că nu prezint garanție – pentru simplu motiv, ca dl Cadăr – director APDRP Vaslui unde am depus documenația se aștepta probabil, ca la „interviul” ce are loc doar la filiala sa, ca regulă de casă, nu impusă de Uniune, să apar în ciubote de cauciuc și nu elegantă – cum ar proceda orice om normal în aceeași situație!

    V-ați întrebat probabil de ce nu atragem fonduri europene, că deși România a plătit bani grei pentru integrare, ar fi trebuit sa atragă milioane de EURO, că se face mare tam-tam iar noii miniștri se bat cu pumnul în piept că ei vor atrage cât mai mulți bani … Pe naiba! Mama corupție să trăiască .. pentru că fiecare agenție e patronată de agramați și incopetenți chitiți doar pe căpătuială! Cunosc sute de cazuri în care benefieciarii habar n-au unde este terenul lor, cum arată o vacă, sau ce înseamnă copilire .. dar .. in contul lor au intrat mii de EUR și în loc de tractor .. oamenii și-au luat Audi! Și uite așa importam roșii toxice de la turci, pui expirați din America, lapte .. adică apă colorată din Franța, flori din Olanda .. în timp ce rata somajului printre români crește invers proporțional  cu averea politicienilor, a clientelei politice și-a numiților în fucții publice! Cel mai elocvent exemplu de incopetență , rea-voință și corupție este tratamentul aplicat proiectului dlui Mircea Tudor, câştigătorul medaliei de aur la Salonul de Invenţii de la Geneva 2013 si 2009 (salon international) – prin firma sa MBTelecom cu sistemul Roboscan 2M Aeria, proiect „premiat” la noi in țară cu cel mai mic punctaj pentru a fi finanțat din fonduri europene!

   Deci, dacă un geniu ca dl Mircea Tudor, câștigător a 2 medalii de aur internaționale cu proiecte cu aplicații importante, pe scară internațională, este tratat cu atâta nesimțire, aroganță și injustiție, la ce să se aștepte  un simplu cetățean român, care pe deasupra mai luptă și împotriva sistemului și-a politicienilor??

  Așa că, subsemanata, a renunțat la fondurile europene și s-a apucat de treabă pe propriile finanțe! Primul pas .. solarul! Dar asta .. este o altă discuție!

  Până atunci, zâmbește … mâine e o altă zi! 

POLITRUCești

The Groom of Stool ... sau misterul demisiei lui Boc urmată de numirea lui Funeriu în funcția de consilier!

publicata pe Facebook -  pe 11 februarie 2012

 ..Deși ne-am obișnut deja cu jocurile, dictatura, rânjetul … pe scurt - golăniile domnului președinte, acesta reușește totuși să ne uimească cu anumite decizii care, dacă nu ar afecta direct soarta multor români, ar fi chiar hazlii ! Astfel, de ce ar renunța domnul președinte la un premier « erou » - total obedient,  în favoarea unuia care se încadrează la incompatibilitate , dar la fel de obedient ?! Dar mai ales, de ce ar numi în funcția de consilier, o persoană agramată și incompetentă, care nu e în stare nici măcar să țină un discurs fără sufleur, fiind arhi-cunoscut faptul că domnia sa Băsescu face numai cum îl taie capul !?

  S-a încercat emiterea  ipotezei că aceste mișcări au fost făcute pentru a îmbunătăți imaginea PDL-ului sau că ar fi cedat în fața doleanțelor  protestatarilor ! Ei aș ! O portocală putredă o poți face « fresh » iar ? Nu ! A dat dovadă vreodată președintele de empatie și înțelegere față de poporul pe care-l guvernează? NU! Și atunci? De ce a plecat Boc – “cel mai bun premier” din ultimii 22 de ani, din Europa chiar , și de ce a fost avansat « elevul de genul neutru » Funeriu, în funcția de consilier ?!

   Dezlegarea acestui mister se găsește în istoria îndepărtată a Angliei  și anume în timpul domniei regelui Henric al VIII-lea:  în directă similitudine cu atitudinea marinarului băse cu veleități regale: 

  Englezii au inventat în trecut scârbavnica "meserie" a ștersului de funduri încoronate. Denumit oficial si pompos The Groom of Stool, individul respectiv era la origine un fost servitor excepțional, "ridicat în rang".Noua sa datorie la locul de muncă era aceea de "a curăța anusul regal după defecare".

      În primii ani ai domniei regelui Henric al VIII-lea, titlul a fost acordat piticului curții, care facea parte din suita regală și își petrecea timpul în “Private Chamber”, dintr-un ciudat motiv de Lejmajestate: în fața unui om de talie normală, regele ar fi trebuit să se aplece pentru a fi șters la fund. Iar un rege care se apleacă în fața unui supus de-al său, chiar și pentru a fi șters al fund,  nu se putea imagina. Prin urmare, piticul ajungea cu mânuța direct la fundul încoronat fără ca regele să facă umilitorul gest de a se înclina.

       Piticul a avut totuși concurenți seriosi, deoarece postul de ștergător era considerat foarte valoros. O mulțime de miniștri, lorzi și generali se îmbulzeau pentru "nobila" cinste. Aceștia au priceput repede că dacă stăteau în genunchi pentru detestabila operațiune, regele nu se înclina, iar uzanțele curții nu erau încălcate! 

  Așa că, urâta atribuțiune a intrat în îndatoririle secretarilor personali ai regelui. Prin natura gestului intim, acești secretari ajungeau, în timp, să discute cele mai intime probleme cu regele și beneficiau de  protecția și sprijinul monarhiei. Groom of the Stool ajunge, așadar, un înalt rang social, vânat de mulți.

 … Acum, cu un minim efort de imaginație, dacă înlocuim personajele din istoria Angliei lui Henric al VIII-lea – respectiv regele, piticul și secretarul personal  - cu personajele “principale” de pe actuala scenă politică românească,  Băsescu, Boc și Funeriu - vom descoperi misterul care “frământă”  societatea română!  Nu mai sunt importanți românii care mor îngropați în zăpezi, nici facturile uriașe la căldură și prețul infernal al benzinei și alimentelor; ce mai contează că sunt proteste în toată țara,  ce mai contează că natalitatea a “crescut” invers proporțional cu rata șomajului,  că economia României e în cădere liberă, iar datoria externă e în continuă creștere?! Important e să știm cine este noul  “ Groom of the Stool” al lui băsescu!  Să trăiți .. muriți bine .. sau ștergeți bine ... fiecare cu îndatorirea lui!

Zâmbește, mâine poate fi mai rău! 

În România? ... Da!

În România? … Da!

      Urăsc prejudecăţile, dar ca orice român, îmi curge prin vene o picătură de superstiţie .. şi marţea se spune că sunt trei ceasuri rele! O fi că superstiţiile au apărut ca urmare a repetatelor întâmplări fatidice, o fi că .. puterea gândului atrage energii negative .. chit e că, marţea, mi se întâmplă câte ceva! Şi, iată-mă, marţi, înfruntând frigul , după ce prognoza meteo îmi alungase dimineaţa ultima speranţă că primăvara ar fi la cotitura blocului! Nu aveam cine ştie ce comisioane, dar cum după-masă aveam emisie în direct la un postul nostru local de televiziune – VoxTv Galaţi, zic să mă pregătesc!

    Şi cu lista pregătită în mână, cu telefonul în alta – că atunci când ai treabă, taman atunci se apucă de sunat, dau să achit ce aveam de cumpărat! Ca şi cum faptul că sunt o împrăştiată din fire nu ajunge, tehnologia îmi dă şi ea bătăi de cap, na că şi fulgii de zăpadă au chef de joacă!  Şi .. nu-mi dau seama că în loc să bag portofelul în rucsăcel, il .. bag pe lângă! Zăpada armotizează căzătura .. şi ma trezesc, 6 minute mai târziu .. în alt magazin, cu o vânzătoare, destul de indulgentă, care aştepta ca eu să-mi găsesc portofelul să-i pot achita produsele! Realizez că nu-l am şi ies cu speranţa că l-am uitat în celălalt magazin, mai precis pe tejghea, întrucât era cu vânzare la geam!

„-Da, doamnă, zice tipa, întrebată de mine dacă nu cumva mi-am uitat portofelul acolo! L-a adus băiatul de la flori, dar l-a luat înapoi că cică, ar fi venit doamna după el!”

 Care doamnă? Mă întrebam singură, în timp ce speranța mea .. murea încet, încet! Acum .. banii ca banii, dar mă durea de acte – buletin, permis .. cam cât timp voi pierde pe la cozi și pe la poliție .. că vorba românului – „birocrația omoară România!”

Vorbesc cu o altă doamnă de avea un chioșc în apropiere și întreb dacă îl conoaște pe băiatul de la flori! Zice – „Da, dar a plecat până acasă!” – „Normal, îmi zic ciudoasă în barbă – cum să nu plece?? – și-a făcut safteaua pe ziua de azi!”

 Dau o fugă până acasă – și mă reîntorc după ceva timp cu speranță că-l găsesc pe „băiatul de la flori!” – Ce credeți că gândeam pe drum ? Planuri, normal, că așa suntem obișnuiți, să punem răul înainte! Cum să-l determin pe tip să-mi înapoieze bunul? Dar poliția? Ar putea oare să m-ajute? .. Și uite-așa, în timp ce mă certam singură că deși știam că e marți, n-am fost mai atentă .. îl găsesc pe tip .. la măsuța lui cu flori!

„-Ați găsit portofelul meu, zic sigură de mine, vreți să mi-l înapoiați?”

„-Da, zice, omu’ scurt și simplu! E la mine! Veniți, că l-am pus bine!”

  Mă  uit lung la el – un om simplu, care se vede că nu duce un trai liniștit, nici măcar unul normal! Nu-i poți ghici vârsta, dar îi citești pe chip încercările vieții! Și mi-l aduc aminte – câteva ore mai devreme, am trecut pe lângă el – grabită să termin mai repede și să intru la căldură! Ningea și bătea îngrozitor vântul, iar el și încă o femeie, dădeau zăpada la o parte! Aproape că am dat peste el, dar nu mi-am cerut scuze .. în timp ce el o întreba pe cea care, în acel moment, îi putea întelege necazul „-Cine ne-o fi blestemat, doamnă?” –

  Ce nu știam eu atunci, era faptul că îmi pierdusem deja portofelul -  eram doar preocupată de ce aveam de făcut în acea zi – așa că, n-am gasit de cuviință, să-i spun măcar o vorbă bună, celui care, curața trotuarul, ca nouă, trecătorilor, să ne fie mai ușor!  Ce nu știam iar, era faptul că, dacă m-aș fi oprit măcar o secundă, aș fi recuperat portofelul imediat – pentru că o fracțiune de secundă mai târziu, omul l-a găsit în zăpadă!

    L-am urmat, cu o oarecare îndoială, spre locul unde omul pusese la păstrare obiectul găsit!  Mi-l înapoiază și-mi spune calm și fără să ezite – „Uitați-vă la el, să nu lipsească ceva! L-aș fi ținut 2, 3 zile .. sau cât era nevoie! E un Dumnezeu, doamnă, și nu ne bucurăm la necazul altuia!”

 I-am mulțumit frumos, l-am laudat și am plecat, încă uimită de gestul omului – nu avea o condiție bună, ci o viață plină de lipsuri! Ar fi putut trăi liniștit cu ce era în portofel – vreo 2 săptămâni, măcar până trecea vremea rea!  Își câștigă existența vânzând flori, la o măsuță din piața Micro39 , dar are ceea ce le lipsește multor oameni - și mai ales politicienilor – decență, demnitate .. și faptul că îi pasă de aproapele lui, chiar dacă nu-l cunoște! În România? Da!

Zâmbește .. și sufletul tău va  primi o rază de lumină!